Alstroemeria este o plantă cunoscută sub numele de Crin peruvian sau Crinul incaşilor şi este originară din America de Sud. Sunt cunoscute peste 50 de specii derivate din planta de bază.
Alstroemeria (foto) a fost descoperită de botanistul suedez Klas von Alstroemer în 1753 pe vârfurile Munţilor Anzi din America de Sud, care a adus-o în Europa. Aproape toate speciile se găsesc în unul dintre cele două centre distincte de diversitate, cel din centrul statului Chile, iar celălalt în estul Braziliei. Speciile de Alstroemeria din Chile sunt plante de iarnă, în timp ce acelea din Brazilia sunt de vară.
Planta este înrudită cu crinii, seamănă cu crinii în miniatură, nu doar în ceea ce priveşte aspectul florilor, dar şi al frunzişului, de culoare verde intens şi formă alungită, foarte dens, dispus în mod alternativ, pe tulpini subţiri de 60 cm sau chiar 1 m înălţime.
Florile sunt foarte frumoase, cu şase petale, în diverse nuanţe de portocaliu, roşu, roz, alb, crem, galben, piersică, lavandă şi violet. Florile nu sunt în culori unice, ci pot fi în amestecuri cu marcaje sau cu dungi, culori umbrite sau contrastante. Crescătorii au dezvoltat o mare varietate de soiuri hibride, toate cu culori destul de diferite şi marcaje.
Îngrijire şi cultivare
Alstroemeria sunt plante iubitoare de lumină. Cresc şi înfloresc foarte bogat în locuri însorite sau care beneficiază de cel puţin patru-cinci ore de soare pe zi. Semiumbra favorizează creşterea frunzişului în detrimentul înfloririi.
Deşi pentru a germina, seminţele au nevoie de o stratificare la rece, noile plante Alstroemeria, odată apărute, se dezvoltă bine doar dacă au suficientă căldură. O temperatură cuprinsă între 14 şi 24 de grade Celsius este ideală, şi chiar puţin mai mare. Locul de plantare trebuie să fie ferit de curenţi şi vânturi puternice, întrucât tulpinile sunt fragile şi se pot rupe.
Adoră umiditatea atmosferică, dar se descurcă şi în aer ceva mai uscat. Totuşi, în verile caniculare au nevoie de spaţii bine aerisite, care să contracareze efectele arşiţei.
Ca substrat de cultură, se recomandă solurile umede, uşoare şi bogate în humus. Pentru a obţine o înflorire abundentă, adăugaţi peste zona cultivată un strat gros de îngrăşăminte naturale. Zăpada şi ploile de primăvară vor ajuta la ameliorarea solului.
Pentru exemplarele cultivate în ghiveci, folosiţi fertilizanţi cu conţinut ridicat de potasiu şi fosfor. Alstroemeria înfloreşte pe toată perioada verii, chiar şi mai târziu, dacă toamna este lungă şi călduroasă. Înflorirea este spectaculoasă şi foarte abundentă la exemplarele mature, o singură rădăcină putând să formeze într-un an până la 30 de tulpini.
Se înmulţeşte cel mai adesea prin separarea tufelor sau a rădăcinilor aglomerate, care sunt iniţial subţiri şi se îngroaşă în timp, căpătând consistenţă rizomatoasă.
Se mai poate înmulţi şi prin seminţe. Acestea se seamănă în turbă uşoară, doar după o perioadă de păstrare în mediu umed şi rece pentru patru-şase săptămăni). Se pot planta în straturi sau în aranjamente cu alte plante de grădină. Florile tăiate se folosesc în buchete şi aranjamente exotice.
